Puținele informații despre cultivarea practică a lavandei sunt puternic și brutal eclipsate de așa zisele „super mega rezultate științifice”, care uite că mai bine de 16 ani de existență a soiurilor noi de lavandă și a tehnologiilor „inovatoare” au ajuns să fie cultivate doar pe citeva hectare.
Din experiența noastră, confirmată de colegii de breaslă, rata de înrădăcinare în condiții de producere a butașilor legnificați de lavandă reprezintă 40-50%. Cum nu dai natura este natură și pentru pepiniere în care sunt plantați sute de mii de butași legnificați (cîrlige) un randament de peste 50% este foarte greu de atins, fără a crește semnificativ costurile de producere.
În același timp, Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, în proiectele care le implementează, indică, intenționat sau nu, că producătorii de material săditor de lavandă ating o rată de prindere a butașilor legnificați de doar 30-35%. Ca prin minune, în cadrul implementării proiectelor IGFPP se ajunge pînă la rate de prindere calculată cu precizie de sutimi de procent – 75,83% sau chiar 77%, fără a publica detalii relevante, materiale foto și video sau documente confirmative:
- 75,83% – audieri publice la Proiect de inovare și transfer 2019-2020: „Implementarea soiurilor de lavandă (Lavandula angustifolia Mill.) Aroma Unica, Alba 7, Vis Magic 10 și fondarea plantației industriale” (video min. 29:30), AVIZUL Comisiei
- 77% – raport științific final pe TEMA DE STAT: Elaborarea soiurilor performante de plante medicinale și aromatice, perfecționarea tehnologiilor de producere a materiai prime și a materialului săditor (pagina 38)
- 53,69% – calcule proprii în baza informațiilor din Raport Final la proiectul de Transfer Tehnologic nr. 153T – „Implementarea metodelor generative și vegetative de producere a materialului săditor și fondarea plantației industriale a soiurilor-clone de levănțică (Lavandula angustifolia Mill.)”, pagina 6. Ținem să precizăm faptul că din cele 200 hectare planificate a fi plantate în cadrul Proiectului de Transfer Tehnologic nr. 153T, au fost raportate ca fiind plantate doar 50 de hectare, iar în cîțiva ani și acele hectare au fost defrișate.
Considerăm imperativ necesară reconectarea cercetării locale la realitatea aplicativă, SCALAREA rezultatelor științifice la suprafețe/cantități mari de material săditor, și ajustarea rezultatelor de laborator la realitățile producerii practice, cu documentarea publică, transparentă și imparțială a fiecărui pas. Abia după aceasta, datele raportate vor putea fi percepute ca bazate pe experimente reale și nu pe estimări de laborator.
